Glimboca – loc de drag și dor

Străjuită de munții semeți, pe valea încântătoare a Bistrei, în salba de așezări frumoase ce încadrează întreg pământul românesc, se găsește comuna noastră Glimboca ce își pierde originea în negura vremurilor, amintită fiind pentru prima dată în anul 1370.

Valea Bistrei – în zona Glimboca plină de farmec și de vrajă, cu apa râului Bistra, ce își adună rîușoarele din pădurile și munții ce o înconjoară, pe zonele laterale se deschid spre albia râului Bistra alte mai mici văi pe de o parte și alta cele pe partea dreaptăÎn sensul de mers ala apei, valea Ohăbii, valea Satului Bătrân, valea Ramnei, valea Vârciorovei, iar pe partea dreaptă opusă, pe malul stâng râușoarele: Mirișoru, Măcieșu, Scoarța, cu deschidere în albia Bistrei.

Comuna Glimboca, sat de gugulani, situa pe valea Bistrei, cu drum spre Țara Hațegului, în apropiere de vatra capitalei dacilor, Sarmisegetusa. Frământările întregului neam românesc de-a lungul vremurilor au lăsat urme asupra Banatului, regiune din care face parte și Glimboca, astfel în urma păcii din 1718 ajunge sub stăpânire austriacă. Începând din 1765, mărindu-se teritoriul grănicerilor bănățeni cu satele de la Jupalnic până la Marga, Glimboca face parte din confiniu grăniceresc beneficiind de anumite drepturi, printre care și dreptul de învățământ organizat. În aceste împrejurimi s-a înființat școala în comuna noastră, fapt ce reiese dintr-un document intitulat „Memoriu” prin care s-au cerut rechizite școlare pentru școlile existente, emis în anul 1776 pe baza ordonanței de la 1 octombrie 1776.

În perioada 1951-1971 satul Glimboca, mica localitate – comună- pe valea Bistrei, fără sate aparținătoare, cu o populație de 1.800 locuitori și 400 de case, a dat țării 10 medici veterinari, în medie un medic veterinar la 40 de case, unicat pe plan mondial.

Una dintre personalitățile marcante care și-a adus contribuția la fondarea și dezvoltarea comunei Glimboca, este preotul Gheorghe  Frățilă, al cărui bust străjuiește parcul din fața școlii ce astăzi îi poartă numele: Școala Gimnazială ,,Gheorghe Frățilă” Glimboca. Între anii 1926-1928, prin repetate  intervenții, cu osteneală nemăsurată din partea preotului Frățilă, se zidește impunătoarea școală cu etaj de astăzi, care mult timp i-a purtat numele scris pe o placă de marmură, iar din anul 2012, școala îi poartă numele. Preotul Gheorghe Frățilă se sfârșește în  vârstă de numai 47 ani, răpus de o boală la ficat, la 13 decembrie 1936. Rămășițele pământești au fost conduse în cimitirul satului de soborul a 29 de protopopi și preoți.

Primul învățător amintit în „Contribuții la istoria învățământului din Banat” de P. Radu este Moise Moesevici la anul 1808, dar în 1807 îl găsim ca diacon și învățător din Glimboca, semnând în carte bisericească „Meneiul” lunii aprilie Buda 1804, prima copertă. În acea perioadă învăţământul se reducea la „citit”, „scris”, „socotit” şi „cântare bisericească”, mulţi din copiii satului neavând posibilităţi, nu au urmat cursurile, iar din care au urmat, majoritatea învăţau doar cititul.

Din acele vremuri nu ni se păstrează un document în care să ni se arate cum era clădirea şcolii, din ce era construită şi în ce loc era. Cert este faptul că în 1871 Regimul Grăniceresc, din care făceau parte şi glimbocenii, zideşte o şcoală tip de piatră şi cărămidă peste drum de biserică unde astăzi se găseşte doar „Magazinul universal”. Elevii erau împărţiţi în două grupe: începători şi înaintaţi, iar în 1874 aceştia se împart pe clase. Şcoala a rămas comunală,adică întreţinută de locuitorii comunei până în 1907, când în urma politicii de deznaţionalizare a trecut în subvenţia şi controlul statului cu limbă de predare în limba maghiară până în anul 1918.

Deşi înstrucţiunile prevedeau ca în şcoală să se predea în limba maghiară, cu riscul de a-şi pierde slujba, de a fi întemniţaţi sau torturaţi, dascălii nosştri au continuat să predea lecţiile ţi în limba maternă, limba română.

Până în 1905 a fost un singur învăţător, iar de la această dată s-a înfiinţat al doilea post. Lipsind a doua sală de învăţământ, învăţătorul al doilea, Simeria Nicolae a ţinut cursurile în casa proprie. În anul 1909 se zideşte a doua şcoală cu o sală de clasă şi locuinţă pentru director pe locul unde astăzi este şcoala noastră. Tot în acel an se înfiinţează al treilea post de învăţător. Între anii 1926-1928 se construiesc încă trei săli de claşă şi birou pentru învăţători.

Între 1 septembrie 1933 – 1 septembrie 1939 şi-a desfăşurat activitate la Şcoala Primară din Glimboca şi învăţătorul Duda Pavel, absolvent al şcolii normale de învăţători din Caransebeş. Născut în satul Var de peste deal, primeşte numirea de învăţător la Şcoala Primară cu 7 clase în comuna Glimboca, după un prealabil stagiu de aclimatizare, care se practica şi în acea perioadă.

Totul poate fi schimbat în lumea asta, numai satul și mama nu, nimic nu le poate înlocui. Aici înveți să dai buna ziua, să respecți bătrânii și lumea, să nu te faci de rușine, ți se cimentează ideea de omenie pe care ți-o dă pământul nașterii. Suntem mândrii că specificul glimbocenilor se face cunoscut prin glasul urmașilor . Oamenii n-ar trebui să treacă prin această lume și pe acest pământ fără să lase urme care să amintească posterității existența lor.